În satul Sebeșul de Jos, o tradiție veche de zeci de ani continuă să prindă viață pe pereții caselor. Icoanele pictate în firide sunt duse mai departe de Nicolae Cercel, un fost sculer-matrițer care păstrează vie moștenirea familiei. O nouă poveste a fost publicată pe pagina de Facebook a președintei Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean.
În județul Sibiu, tradițiile locale sunt adesea legate de oameni care aleg să nu lase trecutul să se piardă. Este și cazul lui Nicolae Cercel, un bărbat ajuns la vârsta pensiei, care continuă să picteze icoane pe casele consătenilor, așa cum a învățat de la unchiul său, Gheorghe Cercel.
Obiceiul icoanelor pictate pe fațadele caselor din Sebeșu de Jos este unul rar întâlnit. Primele astfel de lucrări au apărut în anii ’50, când Gheorghe Cercel, artist format la București, s-a întors în satul natal de la poalele Munților Făgăraș. De atunci, imaginea sfinților a devenit parte din identitatea locului.
Pe multe dintre casele din sat există mici firide în care sunt pictate icoane. Cel mai des apare Maica Domnului, considerată ocrotitoarea casei și a familiei. Sunt însă și lucrări care îi reprezintă pe sfinții purtând numele proprietarilor.
Nicolae Cercel spune că încearcă să răspundă dorințelor oamenilor. Pictează sfinți precum Ioan, Nicolae, Gheorghe, Mihai sau Gabriel, în funcție de cerințele fiecărei familii. Nu este o activitate din care să câștige mult, dar o face pentru a păstra tradiția.
Deși are patru copii, niciunul nu a ales să-i continue drumul artistic. Bărbatul recunoaște că este greu să trăiești doar din artă, motiv pentru care și el a avut o altă meserie, lucrând ca sculer-matrițer la Uzina „Mecanica” din Mârșa în perioada comunistă.
Moștenirea familiei Cercel nu se oprește însă la icoanele de pe case. În locuința familiei a fost amenajat un mic muzeu dedicat lui Gheorghe Cercel, unde sunt expuse picturi, desene și sculpturi în miniatură.
Artistul s-a născut în 1912, într-o familie modestă, și a studiat atât în țară, cât și la Baia Mare, iar ulterior la București. În 1947 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Lucrările sale au fost apreciate și au ajuns, de-a lungul timpului, la personalități importante ale epocii.
În muzeu se regăsesc și lucrări care ilustrează geneza satului, inspirate din „Legenda Sebeșului de Jos”, poveste transmisă din generație în generație. Aceste picturi oferă o imagine asupra trecutului și a identității comunității.
Viața artistului nu a fost una ușoară. A parcurs pe jos distanțe lungi pentru a învăța și a descoperi arta, ajungând până la Turnu Severin pentru a vedea lucrările lui Brâncuși și mănăstirile de pe Valea Oltului. A trecut și prin experiența războiului, între 1939 și 1943.
Un moment marcant din viața sa a fost în 1951, când, după moartea mamei sale, a transformat camera în care aceasta fusese așezată într-o adevărată galerie de artă, umplând pereții cu picturi inspirate din viața ei.
Astăzi, Nicolae Cercel duce mai departe această moștenire, nu doar prin pictură, ci și prin implicarea în comunitate. A realizat și troițe în zona Sebeșu de Jos – Turnu Roșu și continuă să lucreze pentru oamenii din sat.
În iunie 2025, a fost premiat de Primăria Turnu Roșu pentru contribuția sa la viața comunității. Prin lucrările sale, aduce culoare și un sentiment de liniște celor care trec pe ulițele satului.
O plimbare prin Sebeșu de Jos înseamnă întâlnirea cu o lume în care tradiția și credința sunt încă vizibile pe fiecare casă. Icoanele pictate nu sunt doar elemente decorative, ci simboluri ale unei comunități care își păstrează rădăcinile.
Foto credit: Facebook/ Daniela Câmpean
