Emeric Ienei, legendarul antrenor care a condus Steaua București spre câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, a murit la vârsta de 88 de ani.
O legendă a fotbalului românesc s-a stins
Emeric Ienei, unul dintre cei mai respectați și apreciați antrenori din istoria fotbalului românesc, a murit pe 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani.
FC Bihor Oradea, club la care tehnicianul a activat de-a lungul carierei, a anunțat vestea tristă într-un mesaj publicat pe rețelele sociale.
Numele său rămâne legat pentru totdeauna de cea mai mare performanță a fotbalului românesc: cucerirea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București, în 1986, la Sevilla, după finala istorică împotriva Barcelonei, informează Agerpres.ro
De la mijlocaș elegant la antrenor de legendă
Emeric Alexandru Ienei s-a născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic, județul Arad. Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din București, Ienei a debutat ca jucător la Flamura Roșie Arad, înainte de a deveni una dintre figurile emblematice ale Stelei București.
Ca mijlocaș defensiv, a evoluat 12 ani în tricoul roș-albastru, adunând 254 de meciuri și 7 goluri. Cu Steaua, a cucerit trei titluri de campion (1959-1960, 1960-1961, 1967-1968) și patru Cupe ale României, devenind un simbol al clubului.
După o scurtă experiență în Turcia, la Kayserispor, și-a început drumul spre ceea ce avea să devină una dintre cele mai strălucite cariere de antrenor din fotbalul românesc.
Emeric Ienei arhitectul gloriei de la Sevilla
Steaua București sub comanda lui Ienei a atins apogeul fotbalului european pe 7 mai 1986, când, la Sevilla, a învins FC Barcelona la loviturile de departajare și a cucerit Cupa Campionilor Europeni, un trofeu unic în istoria fotbalului românesc.
A câștigat în total cinci titluri naționale și patru Cupe ale României, toate cu Steaua
Performanțele sale i-au adus și banca tehnică a echipei naționale. În perioada 1986–1990, Emeric Ienei a reușit să califice România la Cupa Mondială din 1990, după o absență de 20 de ani, și a condus tricolorii până în optimile de finală, fiind eliminați dramatic de Irlanda la penalty-uri.
A revenit la cârma naționalei în 2000, când România participa la EURO 2000, confirmându-și statutul de antrenor cu viziune și echilibru.
Un om al valorilor și al respectului
Emeric Ienei a fost mai mult decât un antrenor: a fost un formator de caractere, un om de o discreție rară, respectat de generații întregi de jucători.
După retragerea din activitate, a fost secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului, general de brigadă în rezervă și președinte al FC Bihor.
A continuat să sprijine Federația Română de Fotbal, implicându-se activ în proiecte de dezvoltare și mentorat.
A fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a și, ulterior, cu Ordinul „Steaua României”, în semn de recunoaștere pentru întreaga sa contribuție la sportul românesc.
O moștenire care nu se uită
Emeric Ienei rămâne pentru fotbalul românesc simbolul echilibrului, al modestiei și al performanței obținute prin muncă și disciplină.
Moștenirea sa nu se rezumă la trofee, ci la generațiile de jucători și antrenori pe care i-a inspirat.
„A fost un gentleman al fotbalului. Nu ridica vocea, dar toți îl ascultau. A fost un model de demnitate”, spunea despre el fostul său elev, Marius Lăcătuș.
România își pierde un simbol, dar câștigă o legendă
La 88 de ani, Emeric Ienei pleacă discret, așa cum a trăit cu decență, cu pasiune și cu dragoste pentru fotbal. Pentru generațiile care au trăit Sevilla ’86, numele său va rămâne sinonim cu gloria.
Foto credit: Facebook/ Emeric Enei
