Omul sfințește locul. Pe tânara Camelia Tudose am întâlnit-o într-o dimineața friguroasă la biserica din satul Bujoreni, județul Teleorman.
Auzisem că în această zonă este o biserică veche de lemn adusă din Maramureș care datează din anul 1711. Am întrebat localnicii care ne-au indicat strada Bisericii în capăt. Acolo am găsit biserica mare Izvorul Tămăduirii Sfânta Parascheva care datează din anul 1943. Picturile vechi dar și candelabrele mi-au atras privirea.
Înăuntru erau o tânără cu părul bălai și cu ochii ca marea dar și o bătrânică. Ne-au invitat imediat să ne așezăm lângă sobă să ne încălzim puțin. Am întrebat de bisericuta mică de lemn, pentru că din șosea nu se zărea. Tânăra s-a oferit să mearga cu noi și ne deschidă biserica pe care o căutam.
Ne-a povestit ca s-a născut la Constanța și că a ales satul, a ales liniștea venind după soț și s-a stabilit aici, în satul Bujoreni. Se ocupă de biserica cu mare dragoste față de Dumnezeu și față de omeni cu dorința de a face ceva pentru semeni. Ne-a povestit despre biserica de lemn care se deschide cu cheia în formă de cruce.
După câteva minute de mers, am zărit turla bisericii de lemn, care încă respiră din anul 1711. Am pășit în locaș și parcă am fost transpuși în altă lume. Simțeam lemnul cum respiră.
Timpul se oprise. Parcă nici nu trecuseră peste 300 de ani decât a fost făcută. Icoanele mici și vechi erau așezate în fața altarului. Cine s-ar fi așpteptat ca la 32 km de Alexandria și 56 de km de București să gasim o bisericuță de lemn din anul 1711 plină de istorie și de povești. Dacă aveți drum în zonă nu ezitați să vă abateți.
Pe tânara Camelia Tudose o să o găsiți acolo și o să vă fie ghid așa cum ne-a fost și nouă. Cunoscând-o mi-am dat seama încă odată că nimic nu e întâmplător și că Dumnezeu lucrează prin oameni.
