Sanda Țăranu, una dintre cele mai recognoscibile și iubite crainice din istoria Televiziunii Naționale, s-a stins din viață vineri, 29 mai, la vârsta de 87 de ani. Timp de aproape 40 de ani, ea a reprezentat un reper de profesionalism și rafinament cultural într-o epocă în care televiziunea se construia pe rigoare și discreție.
România pierde una dintre ultimele mari figuri ale epocii de aur a televiziunii publice. Sanda Țăranu, a cărei prezență pe ecran a însoțit generații întregi de telespectatori, a decedat lăsând în urmă amintirea unei epoci în care crainicii erau adevărați mentori de limba română și repere de conduită publică. Cu o dicție impecabilă, o voce caldă și o apariție de o eleganță sobră, ea a transformat fiecare emisiune într-un exercițiu de respect față de public.
Născută la București, pe 8 ianuarie 1939, Sanda Țăranu nu a urmat de la început calea camerelor de filmat. A studiat inițial timp de trei ani la Facultatea de Chimie Industrială, însă pasiunea pentru artă a determinat-o să schimbe radical traseul. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1963, iar colaborarea cu Televiziunea Română începuse deja încă din anii studenției. Deși visul ei inițial fusese teatrul, oferta de a deveni crainică TV imediat după facultate i-a redesenat destinul, transformând-o rapid într-unul dintre cele mai iubite chipuri din fiecare casă, conform Radio România Cultural.
Cariera sa lungă se confundă cu momentele de vârf ale TVR din anii ’60 și ’70. Sanda Țăranu a fost chipul și vocea din spatele marilor evenimente culturale, al emisiunilor speciale și al festivalurilor de anvergură, fiind profund asociată cu celebrul festival „Cerbul de Aur”.
În ultimele decenii, după retragerea din lumina reflectoarelor, aparițiile sale au devenit tot mai rare. A ales să trăiască retras, împărțindu-și timpul între București și casa sa din Breaza, un refugiu plin de amintiri pe care îl descria mereu cu o profundă nostalgie și afecțiune, departe de ritmul agitat al lumii moderne. Chiar și în izolare, publicul și colegii de breaslă au continuat să o numească „vocea de aur a TVR”, privind-o ca pe un etalon de neatins al bunului gust.
Odată cu plecarea Sandei Țăranu, se stinge o parte din magia televiziunii de altădată, cea care aducea în sufrageriile românilor nu doar știri, ci și o caldură umană rară. Vocea sa calmă, care a învins cenzura și rigiditatea acelor vremuri prin simplă demnitate, va rămâne întipărită în memoria colectivă ca un ecou al eleganței absolute.
